Teoria triunghiulară a iubirii, propusă de psihologul american Robert Sternberg în 1973, este un model care descrie iubirea ca fiind formată din trei componente fundamentale: intimitate, pasiune și angajament. Combinația variabilă a acestor componente dă naștere la diferite tipuri de iubire.
Intimitate:
Se referă la sentimentele de apropiere, conectare și legătură emoțională dintre doi oameni. Implică împărtășirea de gânduri, sentimente și experiențe personale. Creează o atmosferă de încredere și siguranță în relație.
Pasiune:
Se referă la atracția fizică și intensitatea emoțională dintre doi oameni. Include sentimente de dorință, excitare și romantism. Aduce energie și spontaneitate în relație.
Angajament:
Se referă la decizia de a rămâne într-o relație pe termen lung, chiar și în momente dificile. Implică un sentiment de loialitate, devotament și responsabilitate. Oferă stabilitate și securitate relației.
Tipuri de iubire:
Intimitate + Pasiune (Dragostea romantică): O relație caracterizată de o atracție fizică intensă și o conectare emoțională profundă.
Intimitate + Angajament (Dragostea camaraderească): O relație bazată pe încredere, respect și sprijin reciproc, lipsită adesea de pasiune.
Pasiune + Angajament (Dragostea goală): O relație caracterizată de o atracție fizică intensă, dar lipsită de intimitate și angajament emoțional pe termen lung.
Intimitate + Pasiune + Angajament (Dragostea desăvârșită): Considerată idealul iubirii, o relație care combină toate cele trei componente într-un echilibru armonios.
Lipsa tuturor componentelor (Lipsa iubirii): O relație caracterizată de distanță emoțională, lipsă de atracție fizică și lipsă de angajament.
Importanța teoriei:
Oferă o perspectivă asupra complexității iubirii și a diferitelor sale forme. Poate fi utilă înțelegerii propriilor relații și a nevoilor emoționale ale partenerului. Poate fi un ghid pentru îmbunătățirea comunicării și rezolvarea conflictelor.
Limitări ale teoriei:
Este o simplificare a unei emoții complexe și nu poate fi aplicată universal la toate relațiile. Nu ia în considerare alte aspecte importante ale relațiilor, cum ar fi compatibilitatea, valorile comune și respectul reciproc. Se concentrează pe relațiile romantice și nu se aplică neapărat altor tipuri de relații, cum ar fi cele de prietenie sau familiale.
Concluzie:
Teoria triunghiulară a iubirii oferă o perspectivă utilă asupra diferitelor componente ale iubirii și a modului în care acestea pot fi combinate pentru a crea diferite tipuri de relații. Este important de reținut că teoria nu este o rețetă universală pentru o relație perfectă și trebuie interpretată cu flexibilitate și luând în considerare contextul individual al fiecărei relații.
