Depresia în timpul sarcinii, cunoscută și sub numele de tulburare depresivă majoră antenatală, este o problemă comună de sănătate mintală care afectează până la 20% dintre femeile însărcinate. Această afecțiune poate apărea fie ca o continuare a simptomelor preexistente, fie ca un nou episod în timpul sarcinii.
Depresia in sarcină are potențiale efecte biologice, clinice și psihosociale atât asupra mamei, cât și asupra copilului, subliniind importanța înțelegerii și abordării acestei afecțiuni.
Cauzele depresiei antenatale
Deși cauzele exacte ale tulburării depresive majore nu sunt pe deplin înțelese, se crede că este rezultatul unei interacțiuni complexe între factorii genetici, de mediu și hormonali.
În timpul sarcinii, femeile pot fi mai predispuse la depresie din cauza schimbărilor hormonale rapide, a stresului și a altor factori, cum ar fi un istoric de maltratare în copilărie, un statut socio-economic scăzut, lipsa de sprijin social și istoricul personal de depresie.
În plus, modificările axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA) și inflamația au fost identificate ca fiind posibili factori biologici care contribuie la depresia din sarcină.
Cât de des apare depresia în sarcină?
Depresia antenatală afectează peste 300 de milioane de persoane din întreaga lume, ceea ce îl face principala cauză de dizabilitate. Femeile sunt de două ori mai predispuse la MDD decât bărbații, în parte din cauza schimbărilor hormonale pe parcursul vieții lor, în special în perioada perinatală.
Până la 20% dintre femeile din țările cu venituri ridicate se confruntă cu depresia în timpul sarcinii, iar în țările cu venituri medii și scăzute se înregistrează rate și mai mari. Riscul de depresie în timpul sarcinii poate varia în funcție de trimestre, unele studii sugerând o prevalență mai mare în primul trimestru, în timp ce altele raportează o prevalență mai mare în al doilea și al treilea trimestru.
Simptomele și diagnostic
Principalele simptome ale depresiei de sarcină includ o dispoziție depresivă sau iritabilă și o scădere a interesului sau a plăcerii pentru activitățile de zi cu zi. Alte simptome pot include modificări ale greutății, apetitului, tiparelor de somn, nivelului de activitate, nivelului de energie, sentimente de vinovăție sau de inutilitate și dificultăți de concentrare. În unele cazuri, aceste simptome pot fi însoțite de gânduri sau planuri de sinucidere.
Pentru a diagnostica un episod depresiv major, un profesionist din domeniul sănătății trebuie să identifice cel puțin cinci dintre simptomele menționate mai sus, inclusiv cele două principale, care trebuie să fie prezente în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, timp de cel puțin două săptămâni. În plus, aceste simptome trebuie să provoace o suferință semnificativă și/sau o afectare în viața de zi cu zi. Un diagnostic corect necesită, de asemenea, excluderea altor cauze potențiale ale acestor simptome, cum ar fi boala fizică, consumul de substanțe sau doliul.
Efectele biologice ale depresiei în sarcină
Efectele asupra mamei
Depresia în sarcină are o etiologie biologică complexă și prezintă o mare heterogenitate. Unele studii au arătat niveluri crescute de cortizol în cazul femeilor gravide depresive, în timp ce altele au raportat efecte opuse. S-a sugerat, de asemenea, un rol pentru sistemul imunitar matern, cu niveluri mai ridicate de citokine periferice la femeile cu depresie în timpul sarcinii.
Depresia postpartum este adesea o continuare a simptomelor din perioada prenatală. Schimbările drastice ale hormonilor sexuali după naștere pot fi asociate cu simptome de dispoziție. S-a observat că nivelurile mai scăzute de oxitocină în timpul sarcinii sunt asociate cu dezvoltarea depresiei postnatale în perioada postpartum timpurie.
Mamele cu depresie antenatală:
- Au risc crescut de episoade depresive ulterioare
- 25% experimentează depresie majoră după primul an al copilului
- Risc mai mare de depresie în primele 5 ani de viață ale copilului
- Sinuciderea – cauza principală a decesului matern în perioada postnatală
Efectele asupra copilului
Efectul depresiei în timpul sarcinii asupra fătului este de interes deosebit în contextul transmiterii intergeneraționale a psihopatologiei. Studiile au arătat că fătul mamei depresive poate fi expus la niveluri crescute de cortizol în utero și că:
- Depresia antenatală asociată cu probleme externalizate la copii
- Anxietatea antenatală asociată cu probleme internalizate
- Fetele mamelor depresive mai predispuse la tulburări internalizate
- Asociere între maltratarea maternă în copilărie și psihopatologia copilului, mediată de depresia antenatală
- Efectele depresiei antenatale asupra copiilor sunt de lungă durată
- Importanța intervenției în timpul sarcinii pentru prevenirea problemelor de sănătate mintală la copii
- Transmiterea intergenerațională a psihopatologiei este prezentă independent de depresia postnatală
Dezvoltarea creierului
Depresia în timpul sarcinii a fost asociată cu o creștere mai lentă a fătului, în special a capului. Acest lucru este important, având în vedere sugestia că circumferința capului fetal poate fi utilizată drept indicator al mărimii și dezvoltării creierului.
Depresia maternă în perioada perinatală este adesea asociată cu modificări ale nivelurilor de cortizol și funcționării sistemului imunitar. Femeile care suferă de depresie prezintă o funcționare și o sensibilitate alterate ale sistemelor oxitocină și hormoni sexuali. Aceste modificări, împreună cu altele, atât biologice, cât și psihosociale, sunt probabil responsabile de schimbările observate la copiii mamelor depresive.
Opțiuni de tratament pentru depresia de sarcină
Tratamentul pentru Tulburarea Depresivă Majoră implică, de obicei, o combinație de intervenții farmacologice, psihologice și fizice. Cu toate acestea, în timpul sarcinii, utilizarea medicamentelor ar trebui să fie luată în considerare cu atenție din cauza efectelor potențiale asupra fătului în curs de dezvoltare. Furnizorii de servicii medicale și pacienții trebuie să cântărească beneficiile ameliorării simptomelor în raport cu riscurile oricărui potențial rău pentru copil.
Alternative non-medicamentoase, cum ar fi psihoterapia (inclusiv terapia cognitiv-comportamentală), exercițiile fizice și medicina netradițională, pot fi recomandate femeilor însărcinate cu depresie. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a evalua eficacitatea acestor intervenții în comparație cu medicamentele.
Din nefericire, un număr semnificativ de femei însărcinate cu depresie nu primesc niciun tratament pentru simptomele lor, ceea ce subliniază necesitatea îmbunătățirii screening-ului și a sprijinului pentru sănătate mintală în perioada perinatală.
Concluzie
Depresia în timpul sarcinii este o preocupare semnificativă care poate afecta atât bunăstarea mamei, cât și dezvoltarea copilului. Identificarea timpurie și tratamentul adecvat al MDD prenatale sunt cruciale pentru a minimiza impactul acesteia asupra vieții mamelor și a copiilor lor.
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine cauzele, factorii de risc și cele mai eficiente tratamente pentru depresia în timpul sarcinii, precum și pentru a dezvolta un sprijin mai accesibil pentru sănătatea mintală pentru femeile însărcinate.
Bibliografie
- OMS. Depresia și alte tulburări mentale comune: estimări globale de sănătate. Geneva: Organizația Mondială a Sănătății; 2017. link
- Culpepper L. Înțelegerea poverii depresiei. J Clin Psychiatry. 2011;72. link
- Fava M, Kendler KS. Tulburarea depresivă majoră. Neuron. 2000;28:335–41. link
- Biaggi A, Conroy S, Pawlby S, Pariante CM. Identificarea femeilor cu risc de anxietate și depresie antenatală: o revizuire sistematică. J Affect Disord. 2016;191:62–77. link
- Wisner KL, Parry BL, Piontek CM. Depresia postpartum. N Engl J Med. 2002;347(3):194–9. link
- Underwood L, Waldie K, D’Souza S, Peterson ER, Morton S. O revizuire a studiilor longitudinale privind depresia antenatală și postnatală. Arch Womens Ment Health. 2016;19:711–20. link
- Goldberg D. Etiologia depresiei. Psychol Med. 2006;36(10):1341–7. link
- Mill J, Petronis A. Studii moleculare ale tulburării depresive majore: perspectiva epigenetică. Mol Psychiatry. 2007;12:799–814. link
- Kendler KS, Prescott CA. Un studiu național suedez privind depresia majoră pe parcursul vieții la bărbați și femei. Arch Gen Psychiatry. 1999;56(1):39–44. link
- Kendler KS, Gatz M, Gardner CO, Pedersen NL. Un studiu național suedez privind depresia majoră pe parcursul vieții. Am J Psychiatr. 2006;163(1):109–14. link
